ANA-MARIA POP

„Mi se pare că trebuie să fii onest, orice ar fi. Asta cred că e cea mai mare calitate sau cea mai mare nevoie a unui om și a unui actor, deopotrivă, să fii onest.”

🎭Ana-Maria este o tânără actriță angajată la Teatrul Godot. Iubește să cunoască lumea din jurul ei prin dans, actorie și muzică. Uneori chiar și prin scris. Îi place să creeze non-stop, iar lumea să-i fie muză. Deși are o certitudine că totul poate să fie mai bine pentru ea, știe că acum totul depinde de multă muncă. Despre Ana, așa cum știe ea să fie mai bine – sinceră, puteți citi și în mini-interviul ei de prezentare de mai jos.

Cum ai ajuns de la Cluj, orașul tău natal, în București? Ai ales tu sau ai primit o „șansă” undeva?

Pur și simplu mi-am dat seama că aici au loc mai multe proiecte, atât pe teatru cât și pe film și exista de asemenea, dorința de a cunoaște oameni noi. În plus, aveam nevoie să mă desprind de casă, la 22 de ani, să îmi trăiesc o a doua studenție la cămin cu ceilalți colegi, departe de confortul cu care eram obișnuită până atunci. 

Atunci când erai studentă nu ai avut parte de colaborări în afara școlii?

Nu, deloc. Nu existau casting-uri și alte cereri, oferte din afara școlii.

Și după ce ai terminat unde ai avut primul casting luat?

Primul casting luat a fost la Târgoviște, la Andrea Gavriliu și Mihai Mănuțiu, într-un spectacol de teatru-dans, „3 ore după miezul nopții”.

Teatru-dans, deci și dansezi?

Da, așa aș vrea să cred. Îmi place să utilizez limbajul corporal pentru a exprima ce trăiesc în anumite perioade, când mi-e prea greu să exprim prin cuvinte, iar un spectacol de teatru-dans este cea mai bună combinație de antrenament fizic și emoție pe care o pot întâlni și prin care mă pot manifesta.

Și după Târgoviște, să ne întoarcem puțin, ce alte colaborări ai avut?

Am jucat în București la ArCub într-un spectacol de-al Ioanei Păun, „Produse Domestice”. Cu ea am mai colaborat într-un spectacol despre Colectiv, „153 de secunde”,  la Apollo111. Apoi am avut o premieră la Bruxelles – „The Birth Of Violence”, în urma acestui proiect am păstrat niște relații și am revenit primăvara trecută pentru un performance. Am jucat și la Teatrul Apropo, la Teatru Evreiesc, tot în regia lui Mihai Mănuțiu, „La ordin, Führer!”, coregrafia Andrea Gavriliu, tot un spectacol teatru-dans.

Ai jucat și la Godot?

Da, am jucat și la Godot. O compilație de piese de-ale lui Caragiale, în regia Dianei Păcurar, era un spectacol de copii care se juca în week-end. Și mai mergeam la Godot la spectacole, am prins chiar și ultimele petreceri…

Și ce părere ai despre Teatru Godot care are o trupă a lui? Crezi că avea nevoie?

Da, da. Cred că un spațiu independent oferă mai multă libertate și aduce plus valoare procesului creativ. De asemenea, fluxul de regizori e mai ofertant și amplu decât în alte părți. Aici vor fi colaboratori destul de mulți și regizori tineri. Îl privesc ca pe un loc care-ți oferă toate condițiile să evoluezi frumos, să muncești alături de oameni pasionați și dedicați. Vom vedea de acum înainte ce va fi.

Dacă ne întoarcem puțin la momentul castingului, ce ai spune?

Wow…da, au fost cred, două săptămâni în care odată la două zile, spre finalul castingului chiar zilnic am avut probe. Știam povestea clasică în care trebuie să am pregătit un monolog dramatic, unul comic, cântec, dans, dar apoi a fost diferit, căci pe măsură ce înaintam în casting, probele presupuneau lecturarea unor texte la prima vedere, iar asta ne-a pus și în situația de a improviza. A fost o perioadă marcată de neliniștea aceea care nu te lasă să dormi noaptea, cu toate că trebuia, pentru că voiai să fii fresh următoarea zi, deși aveai emoții…

Și te vezi pe tine ca actriță crescând pe scena de la Godot?

Da, normal. Geo mi-a oferit deja ocazia să joc cu niște actori pe care îi admir și de la care oricine are de învățat, cum este Maia Morgenstern. E o onoare și mă simt norocoasă. Plus că ceilalți colegi actori, alături de care am luat castingul, sunt în primul rând niște oameni deschiși  și valoroși cu care m-am înțeles din start și cred că vom face treabă bună.

Ai anumite așteptări de la tine?

Gândul meu acum este să fiu aici prezentă 100%, să muncesc, să cresc, să evoluez și să mă bucur totodată de ce se întâmplă, căci se repetă pentru niște spectacole în care cred și care cu siguranță că vor atinge conștiințe și vor emoționa. Pur și simplu sunt recunoscătoare pentru timpul acesta și vom vedea pe mai departe.

Te-ai descrie într-un fel?

Cred că sunt o persoană care poate să ducă mult, sunt ghidată de ambiție dar în același timp am nevoie să învăț ce înseamnă răbdarea pe toate planurile.

Ai vreun gând personal despre ce înseamnă meseria asta pentru tine? Sau ce este ea pentru tine?

Mi se pare că trebuie să fii onest, orice ar fi. Asta cred că e cea mai mare calitate sau cea mai mare nevoie a unui om și a unui actor, deopotrivă, să fii onest. În ceea ce privește noul drum, mă gândesc că eu lucrez acum la mine dar și cu trupa, pentru că am fost până acum în teatru independent și nu știu cum e să fii angajat și să aparții unui loc. Trebuie să ai curaj și determinare și disciplină foarte multă, zilnică. Să faci stretching, să-ți lucrezi corpul, să faci exerciții de dicție, să citești foarte mult, să fii curios, să vezi producții din afară dacă ai ocazia, să călătorești ca să vezi ce fac alți artiști.  Să aduci un aport sănătos lumii în care trăiești, să observi cu adevărat oamenii care te înconjoară, căci dacă nu ai o viață interioară și exterioară bogată, cred că nu ai ce să oferi pe scenă.

Dar ai spus puține despre dans și partea asta despre tine, așa că sunt curioasă puțin mai mult de unde vine această pasiune pentru tine…

Bine, a cântărit mult și povestea copilăriei, oricât ar fi de clișeică, atunci când mă întreba cineva ce vrei să fi când devi mare, răspunsul era: actriță, cântăreață și dansatoare. Cu dansul e pur și simplu un mod în care manifest ce nu pot să vorbesc, pentru că tind să țin mult în mine, și de obicei prin corp, dans, mișcări pot să mă descarc. Alteori mai scriu foarte mult, am făcut în pandemie și o pagină de Videopoetry, mi-am dat seama că trebuie să rămân cumva creativă pentru că altfel o să o iau razna. Venisem din Bruxelles de la un performance și cunoscusem niște oameni, văzusem niște expoziții și mi-a deschis  tare apetitul pentru a îmbina mai multe arte sau de a vedea ce îmi e mie la îndemână și ce pot să fac ca să fiu creativă în continuare. M-am legat de conceptul acesta de Videopoetry, pentru că eu oricum scriam de mică și am zis hai să văd ce pot să fac cu textele pe care le am, am început să filmez diferite cadre și am trei mari teme de care mă leg: spațiu, corp, memorie/ amintire. Pe astea le îmbin.

interviu realizat de Diana Parpalea

Ana-Maria vă așteatpă la Godot pentru a o cunoaște mai bine, în următoarele spectacole:

Hotel Godot. 11 piese scurte, spectacol produs de George Remeș, producție a Teatrului Godot