Bună seara, doamnă!
Poezie si pian – dragoste, comedie, muzică romantică de pian
Mădălina Pașol – pianist concertist
Adam Eduard – actor TNB
Rețeta e așa: se ia Mădălina Pașol, una bucată pianistă de renume European, cu concerte la Berlin, Roma, Paris, Ateneul Român, Opera Națională și multe alte săli de spectacole din toată țara și se pune împreună cu Eduard Adam, una bucată actor al Teatrului Național din București, cu un talent înnăscut de recitator, cizelat sub îndrumarea lui Ion Caramitru, regretatul actor și fost director al TNB. Ce iese de aici? Păi, o poezie de spectacol.
Spectacol născut din nevoia de frumos, într-o lume încărcată de crize. O oază de normalitate, de simplitate, de emoție primară. Un act artistic simplu, dar profund, în același timp. Și cu umor, amândoi artiștii considerând că umorul face parte din viață și, deci, din orice formă de reprezentare artistică.
Îi lipsește ceva, totuși, spectacolului: patetismul. Nu-l are deloc. E o alegere conștientă, după cum vă puteți imagina. Pur și simplu poezia curge pe acordurile de pian.
Așadar rețeta e simplă. Nici nu trebuie să adăugați sare și piper. Le are din plin.
Bună seara, doamnă!
Poezie si pian – dragoste, comedie, muzică romantică de pian
Mădălina Pașol – pianist concertist
Adam Eduard – actor TNB
Rețeta e așa: se ia Mădălina Pașol, una bucată pianistă de renume European, cu concerte la Berlin, Roma, Paris, Ateneul Român, Opera Națională și multe alte săli de spectacole din toată țara și se pune împreună cu Eduard Adam, una bucată actor al Teatrului Național din București, cu un talent înnăscut de recitator, cizelat sub îndrumarea lui Ion Caramitru, regretatul actor și fost director al TNB. Ce iese de aici? Păi, o poezie de spectacol.
Spectacol născut din nevoia de frumos, într-o lume încărcată de crize. O oază de normalitate, de simplitate, de emoție primară. Un act artistic simplu, dar profund, în același timp. Și cu umor, amândoi artiștii considerând că umorul face parte din viață și, deci, din orice formă de reprezentare artistică.
Îi lipsește ceva, totuși, spectacolului: patetismul. Nu-l are deloc. E o alegere conștientă, după cum vă puteți imagina. Pur și simplu poezia curge pe acordurile de pian.
Așadar rețeta e simplă. Nici nu trebuie să adăugați sare și piper. Le are din plin.
