Buzunarul cu pâine de Matei Vișniec

Regia: Alex Bogdan

Cu: Alexandru Nagy și Ștefan Pavel

Câte adevăruri despre om pot încăpea într-un buzunar de teatru? Actorii Alexandru Nagy și Ștefan Pavel, împreună cu regizorul Alex Bogdan vă invită să descoperiți răspunsul alături de ei!

Spectacolul prezintă două personaje, Domnul cu baston (Alexandru Nagy) și Domnul cu pălărie (Stefan Pavel), care se motiveaza atât reciproc, cât și pe spectatori, în recunoasterea faptului că majoritatea acțiunilor noastre sunt absurde, nereușind să tulbure inerția lucrurilor mai mult decât o face o pietricică aruncată în apa unei fântâni. Momente de insuportabilă repetabilitate a ființei. Alte momente însă în care credința noastră și motorul care ne pune în mișcare sunt atât de puternice încât depășesc limitele cu care ne-am obișnuit și… această credință a schimbării în bine ajunge să fie dăruită spectatorului.

„Acest spectacol a avut de la 2 la 4 ore, l-am jucat chiar de 3 ori consecutiv. Exemplifică foarte clar limita dintre teatru și performance.  Idealul unui spectacol de teatru este ca de fiecare dată să transmită energia unei premiere, la fel de proaspăt. Asta e un principiu ce privește “teatrul sacru”. Plecând de aici, ajungem la performance, apariție motivată de trebuința găsirii unui mod de a elibera  frustrarea artiștilor… aici nediscutând despre comedia dell’arte. Așa că pentru a-ți răspunde, Buzunarul cu pâine nu mai este de mult un spectacol de teatru.” (Alexandru Nagy, sursa )

Buzunarul cu pâine a pornit de la o situaţie reală. Într-o zi, mergând cu bicicleta (pe vremea când eram profesor navetist la ţară, la 30 de kilometri de Bucureşti), am descoperit un câine aruncat într-o fântână părăsită. Mi s-a părut atât de extraordinar acest fapt, atât de incredibil… mi-am spus: câinele acesta sunt eu, trebuie să scriu această piesă. Era în 1984, toată România am văzut-o aruncată în aceea fântână, câinele acela era imaginea, metafora unei Românii care se zbătea şi nu reuşea decât să latre, să urle. Deci totul este un mister, iar textul ideal este de fapt cel care se scrie singur, dintr-o situaţie dramatică foarte puternică. Simt uneori, scriind, că eu nu sunt decât mesagerul care transmite mesajul” – Matesi Vişniec

Limită de vârstă: + 14 ani